Suntem ceea ce alegem sa fim.

 

Si avem sens asa cum suntem. Cu suflete schilodite. Ne place sa gandim abstract ca sa uitam c-avem defecte. Sau daca nu uitam, macar sa fim inconjurati de oameni care ne plac, nu care spun ca ne plac. Exact cum spuneam, abstract. Suntem suma experientelor noastre si idiferent cat de defecti am fi, stim ce inseamna sa traim frumos,urat, letargic, absenti, fericiți.
Ar trebui sa invatam sa fim frumosi, nu doar pe dinafara, ci si pe dinautru. Cred ca partea asta ne preocupa mult prea putin si tocmai de aceea,  ne pierdem capul, cadem in deziluzii, speram la ceea ce doar altii pot avea. Am citit la un moment dat, in cartea unui prieten  faptul ca pana la urma suntem doar fiinte umane si pe buna dreptate. Ramanem doar cu ceea ce acumulam in timp: amintiri, ganduri, sentimente. Restul suntem doar niste carcase. Tot ceea ce deprindem, e din modul in care am fost modelati, crescuti, educati.

In mod ostentativ, unii oamenii intra cu bocancii in vietile noastre, ca si cum ei ar stii tot ce se intampla. Insa, este alegerea noastra daca vrem sa aratam mai mult decat e cazul sau nu… este alegerea noastra daca vrem sa povestim sau nu… este alegerea noastra daca vrem sa impartasim trăirile noastre sau nu…Este alegerea noastra cum vrem sa fim, dar va rugam, nu ne fortati sa facem lucruri doar pentru ca a voastră curiozitate este mai presus decat grija pe care ati putea-o avea fata de noi.

Eu nu cred in oamenii care spun lucruri pentru ca sunt invatati sa vorbeasca sau pentru ca au in spate o armata de oameni care le pregatesc discursurile elevate si lacrimogene. Eu cred in oamenii care au trecut cel putin o data prin niste experiente care le-au marcat existenta, care vorbesc in cunostinta de cauza si care chiar cred si simt ceea ce spun.

Iar eu asta vreau sa fiu, asta vreau sa fac, sa cunosc oameni ca mine, sa-i ascult si sa-i invat din experientele mele !

 

Sursa foto: pixabay

Jurnal de vacanta.

Si iata ca se duse inca o vacanta  si ghiciti ce, am fost si  la mare, pentru a 3 a oara in viata mea! Dat fiind faptul ca am conditia aceasta medicala, n-am prea avut curajul sa ma expun. Nu vreau sa va vand gogosele. Chiar si acum dupa atatia ani, primul impact e dezolant, perechi de ochii atintiti catre picioarele mele, priviri lungi, gaturi “rupte”, plesneli de coate, etc etc. Atunci, da, recunosc ma umflu de nervi, am o stare de disconfort si am senzatia acuta de a ma ascunde cat mai repede, de ochii rautaciosi si curiosi. Stiti ce ma ajuta foarte mult in momentele respective, doza mea miraculoasa de muzica si fredonatul melodiei “ I feel pretty, I feel prettyyyy”. Functioneaza maxim 🙂 , ma reconectez la ceea ce merita de fapt, marea, plaja, soarele, momentele de relaxare.

Culmea e ca perechile alea de ochii vin de la niste oameni care ar trebui mai intai sa se uite in oglinda. Pe mine personal nu ma intereseaza de ce unii / unele, sunt mai obeze si tot infuleca de parca s-ar sfarsi lumea, de persoane cu celulita sau pur si simplu imperfecti. Stiu, e posibil sa fiu rautacioasa, dar cred ca am tot dreptul, atata timp cat, tot picioarele mele deranjaza. Desi primul impact cu oamenii de pe plaja este mai „violent”, experienta ma ajuta sa depasesc destul de rapid toata corvoada asta.

Si sa trecem peste episodul mai putin placut. Tot ceea ce conteaza in fond, este faptul ca dupa atatia ani, am reusit sa-mi „tratez” limfedemul asa cum ar fi trebuit de la bun inceput (dar nu am stiut ), chiar sa pot merge la mare cu limfedemul din dotare, fara sa-mi fie frica de faptul ca s-ar putea sa vin cu el dublu.

 

Asadar, dragele mele sau dragii mei, se poate merge la  mare fara sa va tot acoperiti si sa va ascundeti. Sa va spun si voua secretul. Inainte de a pleca la mare, mi-am facut cea mai pretioasa achizite: Ciorapii compresivi Mediven, speciali pentru limfedem, facuti pe comanda, dupa masurile si preferintele mele, povestea comenzii o voi scrie in articolul urmator, stay tuned ;))).

Mi-am ales varianta fara degete, pentru a-i putea purta fie cu sandale, fie cu slapi, culoarea piciorului, pana la genunchi. Mi s-au pottivit perfect pe picioarele mele. Desi gradul de compresie este 2, abia ii simteam pe picioare. Si da, pe caldura aia cum obisnuim noi sa spunem, picioarele mele repsirau datorita inovatiei ClimaConfort.

Evident, la plaja, renuntam la ciorapi, dat fiind faptul ca nu depuneam niciu fel de efort, nu era nevoie sa-i port. La plecare ii puneam rapid in cativa pasi simplii: ii intorceam pe dos pana la nivelul degetelor, apoi ii rulam din aproape in aproape, iar la final eliminam cutele ramase.Simplu, nu ? Ceea ce ador la acesti ciorapi este faptul ca nu au cusaturi multiple, totul este facut dintr-o singura bucata.

Si uite cum m-am putut bucura de tot ceea ce a insemnat mare, fara grija edemului, fara grija ochilor prea insistenti. Fericirea se masoara in secundele in care uitam de frica, teama, grija si incepem sa traim !

 

 

Vacanta mea de vara.

Imi „clatesc” fata cu soarele ce-mi bate-n …geam. Da, tastez si-mi mai arunc cate un ochii pe geamul meu suficient de mare cat sa intre Majestatea sa, soarele! Cred ca deja mi-e foarte dor de o vacanta!  Si daca tot mi s-a facut dor, sa va spun si voua cum ma descurc cu limfedemul in vacanta.Nu e chiar usor sa fii hoinar atunci cand ai si un limfedem, dar am gasit cateva solutii care sa imi usureze vacantele fie ele scurte sau lungi. Daca multe dintre  dintre doamne se gandesc la hainele pe care sa le puna in bagaj, la costumele de baie, farduri, eu ma gandesc doar la accesoriile mele numite bandaje. Ele sunt cele mai de pret accesorii, chiar daca nu-mi dau plus valoare, dar imi dau plus sanatate. Asadar, iata ce mai contine bagajul meu de vacanta:

• fesi compresive
• gel racoritor / spray racoritor pentru limfedem de la Mediven
• aparat presoterapie

 

Trusa mea de vacanta.

Cu bajagul facut pornesc in calatoriile mele de vacanta cu gandul la momentele frumoase care ma vor astepta si la experientele pe care le voi trai. Imi place foarte mult sa călătoresc, dar cum edemul are tendinta sa „creasca” indiferent daca merg pe jos, cu masina sau cu avionul , trebuie sa-l „pregatesc”foarte bine atat inainte, in timpul, dar si dupa fiecare calatorie. Ritualul meu e destul de complex si imi ia ceva timp , dar merita efortul. Terapia compresiva este primul lucru pe care il fac inainte de a iesi  din camera de hotel… nu doar ca reduce edemul, dar ma si relaxeaza, imi ofera timp sa-mi fac planurile pentru ziua respectiva.  Apoi rapid imi pun ciorapii compresivi, intru in tenisii calatori care ma vor purta prin locuri magice. Daca pentru piele am lotiunea protectoare, pentru  limfedemul meu, am gelul racoritor care ma ajuta sa mi-l racoresc , sa-l  scap de povara caldurii. Senzatia de dupa aplicare e atat de placuta incat uit ca mai am si un limfedem cu mine. Avantajul este ca il pot folosi de cate ori simt nevoia, si mi-l pot aplica in orice locatie am chef si cand am chef, fara stres ca deranjez pe cineva. Intotdeauna prefer sa imi i-au pliculete mici pentu ca sunt usor de strecurat prin buzunare, geanta sau ruscac.

Gel racoritor

Si la final de zi, cand am senzatia ca am ocolit pamantul in 80 de zile si-n in timp ce imi arunc ochii peste pozele facute de prin locurile vizitate, imi fac rapid si-un bandaj compresiv. Si-mi place sa fac asta, deja stiu ca pot crea povesti cu picioare hoinare si fericite !

Usor nu este, dar atata timp cat va veti organiza, lucurile se vor aseza si va veti bucura de o vacanta frumoasa !

 

 

Atunci cand se holbeaza la mine.

Acum cativa ani am vazut o comedie misto „Omul care se holba la capre”, cu George Clooney.  O comedie antrenanta in care găsim oameni bizari, cu puteri supranaturale, care pot trece prin ziduri si care chiar pot hipnotiza … capre ! Bun si-o sa ziceți ca am innebunit cu totul, ce legatura are limfedemul cu filmul asta. Pai are, pentru ca aproape zilnic intalnesc oameni bizari care se holbeaza la picioarele mele. Nu stiu daca ma deranjeaza modul in care sunt privita sau intensitatea cu care sunt privita. Nu mi-e frica sa merg pe strada sau sa ma etalez, e vorba doar de fractiunea aia de secunda cand parca inghet si am impresia ca nu am ce cauta pe strada cu picioarele alea… Ehh, atunci as vrea si eu sa am puterea aia si sa-i hipnotizez exact ca pe caprele lu’ Cloney, dar nu pot, energia toxica pe care o emana oamenii astia ma inhiba, imi opreste respiratia si amutesc. Dar doar pentru un moment. Imi revin repede, am si eu o arma mortală 😜, ochii… vorbesc cu ochii si cu gandul, ii fac sa ințeleagă cat sunt de penibili, apoi le citesc rusinea de pe fata si stiu ca in momentul acela mi-am atins scopul. Uneori „protestez” si verbal, pentru ca sunt si oameni mai limitati, care nu inteleg si-atunci ii intreb politicos daca vor sa vin mai aproape , sa ma vada mai bine sau daca au nevoie de inca o pereche de ochelari de vedere, poate ca nu ii ajuta cei pe care ii au deja… si tot asa. Culmea, tot ei se simt ofensati, dar sunt covinsa ca dupa, au timp sa cugete, sa-si stoarca creierul si sa realizeze ca lipsa de bun simt naste monstrii !

Cultura si educatie nu le pot oferi, ca n-am cum, pot doar sa le „transmit” ca normalul si normalitatea se regasesc intr-o lume ideala… Si noi nu traim in lumea aia… si-atunci ce le mai ramane de facut? Sa faca loc si celor mai putini norocosi. Vorbesc din carti stiu, dar sentimentul meu e asta de fiecare data cand vad rusinea din ochii lor si regretul ca s-au facut de ras atunci cand s-au holbat la mine. N-as fi crezut ca voi spune asta vreodata cuiva, pentru ca sunt trairile mele, dar ma ajuta sa-mi recapat increderea in mine dupa ce conditia asta m-a daramat. Si cum sunt o persoana vesela imi place sa fac haz de necaz si sa-i rad vietii in fata. Noi suntem doar niste capre si ei niste curiosi care dau in ridicol holbandu-se la noi! 

Concluzia: „N-ai capre, n-ai glorie!”  :)))

Si…mi-am urat picioarele

Eu sunt de toate… mai putin perfecta… Perfectiunea mea e mai defecta… fizic. Oglinda? Nu a fost niciodata prietena mea cea mai buna. O evitam…crezand ca doar asa pot fi si eu… frumoasa. Pentru mine frumusetea a fost un termen relativ. Imi spuneam ca e timp sa fiu frumoasa, ca e timp sa recuperez momentele in care imi doream sa fiu frumoasa !

Imi vedeam picioarele ciuntite… si pentru asta le-am urat… pentru asta le-am ascuns ! Eram un “produs defect din fabricatie”.

Aveam picioare doar ca sa merg, aveam picioare doar ca sa… am picioare… Oamenii din jurul meu erau prea cruzi sa inteleaga faptul ca … sunt altfel decat ei, iar asta mi-a ciuntit si sufletul… nu mai aveam doar niste picioare ciuntite ci si un suflet ciuntit. Paradoxal, asta primeam , desi eu vroiam doar ca lumea sa ma accepte si sa ma iubeasca asa cum sunt, eram sincera. Rezultatul ? Incepusem sa ma ascund si sa nu mai fiu eu. Sa joc un rol al omului perfect intr-o societate perfecta, doar cu oameni perfecti !

Si mi-am urat picioarele…nu eram suficient de atragatoare, nu puteam fi suficient de admirata, nu eram la femme fatale …Apoi m-am intrebat: sa fii admirata de catre cine toanto?? De toate petardele societatii, de toti barbatii superficiali si de toate femeile care sunt geloase pe inteligenta ta ? Descoperisem America ! Descoperisem ca nu e bine sa fiu doar pe jumatate vie si ca nu trebuie sa traiesc viata nimanui. Obosisem sa fiu prizoniera unei dogme, sa traiesc pentru si sa-i multumesc tot timpul pe altii, vorba lu’ nea Steve Jobs 🙂

Momentul ala a fost crucial pentru mine. Realizasem ca am fost un om superficial, realizasem ca nu exista  „nu pot”, toate neajunsurile mele erau doar in capul meu, realizasem ca alti oameni ar da orice sa aiba picioare !!! Eu le aveam si le uram… doar pt ca vroiam sa fiu pe placul altor oameni evazivi ca mine.

Si ce sa vezi, nu a murit nimeni … cand am inceput sa-mi folosesc mintea, charisma, zambetul si privirea, oamenii au inceput sa fie atrasi de mine, nu doar fizic… si cand oamenii sunt atrasi pentru inteligenta ta, e mai sexi decat orice!

 

Merg, dansez, alerg, topai de fericire pentru ca am picioare … si pentru asta le multumesc in fiecare seara… oricat ar parea de nebunesc, fac asta pentru ca picioarele mele merita sa fie iubite !

Nu sunt cea mai frumoasa, nici cea mai perfecta, dar sunt bine, pentru ca sunt EU !

Name(obligatoriu)

Email(obligatoriu)

Website

Comment(obligatoriu)

Trimite

Δ

Un fel de „Bun venit” !

Dragii mei, ma bucur ca in sfarsit am reusit sa fac acest blog pentru a va impartasi si voua cum mi-am acceptat LIMFEDEMUL ca mod de viata !

Va astept si pe voi cu mare drag!