Atunci cand se holbeaza la mine.

Acum cativa ani am vazut o comedie misto „Omul care se holba la capre”, cu George Clooney.  O comedie antrenanta in care găsim oameni bizari, cu puteri supranaturale, care pot trece prin ziduri si care chiar pot hipnotiza … capre ! Bun si-o sa ziceți ca am innebunit cu totul, ce legatura are limfedemul cu filmul asta. Pai are, pentru ca aproape zilnic intalnesc oameni bizari care se holbeaza la picioarele mele. Nu stiu daca ma deranjeaza modul in care sunt privita sau intensitatea cu care sunt privita. Nu mi-e frica sa merg pe strada sau sa ma etalez, e vorba doar de fractiunea aia de secunda cand parca inghet si am impresia ca nu am ce cauta pe strada cu picioarele alea… Ehh, atunci as vrea si eu sa am puterea aia si sa-i hipnotizez exact ca pe caprele lu’ Cloney, dar nu pot, energia toxica pe care o emana oamenii astia ma inhiba, imi opreste respiratia si amutesc. Dar doar pentru un moment. Imi revin repede, am si eu o arma mortală 😜, ochii… vorbesc cu ochii si cu gandul, ii fac sa ințeleagă cat sunt de penibili, apoi le citesc rusinea de pe fata si stiu ca in momentul acela mi-am atins scopul. Uneori „protestez” si verbal, pentru ca sunt si oameni mai limitati, care nu inteleg si-atunci ii intreb politicos daca vor sa vin mai aproape , sa ma vada mai bine sau daca au nevoie de inca o pereche de ochelari de vedere, poate ca nu ii ajuta cei pe care ii au deja… si tot asa. Culmea, tot ei se simt ofensati, dar sunt covinsa ca dupa, au timp sa cugete, sa-si stoarca creierul si sa realizeze ca lipsa de bun simt naste monstrii !

Cultura si educatie nu le pot oferi, ca n-am cum, pot doar sa le „transmit” ca normalul si normalitatea se regasesc intr-o lume ideala… Si noi nu traim in lumea aia… si-atunci ce le mai ramane de facut? Sa faca loc si celor mai putini norocosi. Vorbesc din carti stiu, dar sentimentul meu e asta de fiecare data cand vad rusinea din ochii lor si regretul ca s-au facut de ras atunci cand s-au holbat la mine. N-as fi crezut ca voi spune asta vreodata cuiva, pentru ca sunt trairile mele, dar ma ajuta sa-mi recapat increderea in mine dupa ce conditia asta m-a daramat. Si cum sunt o persoana vesela imi place sa fac haz de necaz si sa-i rad vietii in fata. Noi suntem doar niste capre si ei niste curiosi care dau in ridicol holbandu-se la noi! 

Concluzia: „N-ai capre, n-ai glorie!”  :)))